ETF-urile (Exchange Traded Funds) sunt produse financiare similare fondurilor mutuale de investiții, dar care se tranzacționează la bursă similar ca o acțiune, așa cum spune și denumirea exchange-traded.
Deseori este greu pentru investitori să devină experți în a analiza numeroasele companii listate și de a le alege pe acelea care sunt adecvate gradului lor de risc sau de a înțelege modul un pic mai complicat al funcționării obligațiunilor, fie ele corporative sau titluri de stat.
Sau, pur și simplu, investitorii nu au timpul necesar pentru a disemina printre noțiuni și informații deoarece este nevoie de multă muncă, mult timp alocat și, câteodată, flerul are și el rolul lui în alegerea celor mai bune investiții. Și atunci mulți investitori aleg să investească în ETF-uri.
Ce sunt ETF-urile?
La fel ca fondurile mutuale, ETF-urile oferă posibilitatea investitorilor de a plasa banii într-un mod diversificat în diverse acțiuni, obligațiuni, mărfuri sau alte active și de a obține un randament; deosebirea constă că ETF-urile sunt tranzacționate la bursă la prețuri de piață, care pot fi aceleași sau diferite față de activul net al unităților fondului.
O altă diferență provine din faptul că prețul ETF-urilor se modifică pe parcursul zilei de tranzacționare în funcție de prețul activului/activelor suport, în timp ce fondurile mutuale calculează un activ net la finalul zilei la care se pot cumpăra sau răscumpăra unitățile de fond ziua următoare.
Deci, un ETF este un produs financiar care are un activ suport – acțiuni, indici, obligațiuni, titluri de stat, mărfuri, valute, criptomonede etc. și care fluctuează în funcție de valoarea acestuia, fiind cea mai eficientă modalitate din punct de vedere al costurilor de diversificare a portofoliilor.
SPDR S&P 500 ETF Trust (SPDR) este primul ETF creat în 1993, ce urmărește să ofere investitorilor un randament, înainte de cheltuieli, similar cu cel al indicelui bursei S&P 500. Cum există diverse cheltuieli de administrare (în cazul SPDR acestea sunt de 0,09% din valoarea activului) evoluția acestuia este similară, dar nu identică cu cea a indicelui.
În general, în funcție de modalitatea de administrare, fondurile tranzacționate se împart în două categorii:
- ETF-uri gestionate pasiv sunt acelea care urmăresc aproape identic evoluția activului suport, fie că acesta este un indice al pieței, o marfă – petrol, aur etc.
- ETF-uri gestionate activ – managerii acestor produse caută să atingă un obiectiv de investiții declarat și să „bată” piața, adică să obțină un randament mai mare decât cel al indicelui pieței, investind activ într-un portofoliu mai mult sau mai puțin diversificat de active conform strategiei și obiectivelor de investiții prezentate în prospectul de emisiune.
Cum ia naștere un ETF
Băncile de investiții, brokerii sau societățile de administrare a activelor (asset management) sunt furnizorii care emit ETF-uri și sunt responsabile de administrarea acestora. Practic, aceștia cumpără acțiunile dintr-un indice proporțional cu ponderea acestora (sau orice alt activ suport) și emit unități de fond care sunt puse la vânzare celor interesați. Aceste unități de fond se tranzacționează ulterior la bursă.
În funcție de cererea mai mare sau mai mică existentă pentru ETF-ul respectiv, furnizorii emit unități de fond suplimentare sau retrag unități de pe piață, prin cumpărarea de noi acțiuni (sau alte active suport) sau vânzarea de acțiuni (active suport). Astfel, numărul de unități de fond disponibile la tranzacționare crește sau scade.
Avantajele ETF-urilor
În primul rând, un ETF permite investitorilor să investească diversificat cu un efort și cu costuri mult mai reduse decât în cazul achiziționării separate a tuturor activelor componente. Diversificarea este necesară pentru că diminuează riscul aferent portofoliului: investind doar într-o companie sau doar într-o industrie sau doar într-o marfă, iar acest activ a avut un an prost și randamentul portofoliului nostru are de suferit în concordanță.
Dacă ETF-ul este bine construit, investind în industrii diferite, companii de mărimi diferite, din diverse zone geografice atunci nu trebuie să ne facem probleme în privința volatilității pieței. Pentru un portofoliu complet echilibrat putem să investim în ETF-uri cu diverse active suport – spre exemplu, portofoliul clasic recomandat clienților americani este de 60% în fonduri ce urmăresc indici de acțiuni și 40% în fonduri de obligațiuni, care investesc în titluri de stat și obligațiuni cu diverse scadențe.
În al doilea rând, multe ETF-uri au o lichiditate zilnică mai mare decât cea a multor active din portofoliu, ceea ce le face mai atractive decât activele însăși.
În al treilea rând, comisioanele de administrare, mai ales ale celor administrate pasiv, sunt mult mai mici decât în cazul fondurilor mutuale asemănătoare pentru că nu mai sunt necesare analize amănunțite, costuri de vânzare ale unităților de fond etc.
Dezavantajele ETF-urilor
Raportat la tranzacționarea individuală a activelor suport, comisioanele plătite brokerilor pot fi aceleași în ambele cazuri, dar nu există nicio taxă de administrare pentru acțiuni sau alte active suport iar randamentul real poate fi, în cele din urmă, mai mic în cazul ETF-urilor.
În cazul ETF-urilor cu volume mici de tranzacționare sau a celor de nișă, ce urmăresc active mai puțin populare sau care incumbă un risc mai ridicat, se întâmplă deseori ca spread-ul dintre bid și ask să fie mai mare, cu efect de scădere a randamentului final al investiției. De asemenea, este posibil să apară probleme de lichiditate, mai ales când valoarea activelor suport are un trend de scădere.
Deși ETF-urile primesc dividende pentru acțiunile din portofoliu sau dobândă pentru titlurile de stat sau obligațiunile deținute, nu toate distribuie dividendele primite; așadar, trebuie acordată o atenție sporită produsului de informare (KID – Key Information Document) al fiecărui fond în parte.
Fondurile tranzacționate la bursă sau ETF-urile reprezintă o modalitate simplă și eficientă din punct de vedere al costurilor implicate de a o obține expunere cu sume mici la un portofoliu diversificat. Deși sunt multiple avantaje, ca investitor începător și nu numai, este important să studiezi în amănunt caracteristicile acestora și să dezvolți o strategie de investiții care să se armonizeze cu toleranța la risc și cu obiectivele financiare. Cu alte cuvinte, e mai profitabil să înțelegi în ce îți investești banii!
