Cum se măsoară inflația la consumator în Statele Unite și în România

Inflația este rata de creștere a prețurilor bunurilor și serviciilor măsurate pentru o anumită perioadă de timp, ce erodează puterea de cumpărare a consumatorilor și a companiilor, cu efect negativ asupra creșterii economice viitoare.

Într-o economie sănătoasă, o inflație ușor pozitivă nu are efecte negative și este considerată un semn al stabilității prețurilor și poate avea efecte pozitive, precum să stimuleze cheltuielile consumatorilor cu efect asupra creșterii producției; însă, atunci când inflația se înscrie pe un trend ascendent și începe să fie mai mare decât creșterea salariilor, consumatorii rămân cu mai puțini bani la dispoziție, ceea ce poate duce la dificultăți economice.

Cum se măsoară inflația în SUA

CPI – Consumer Price Index urmărește modificările prețurilor plătite de consumatori pentru bunurile și serviciile achiziționate și este cea mai populară măsură pentru inflația din Statele Unite, alături de PPI – Producer Price Index, care măsoară schimbările în prețurile produselor de bunuri și servicii utilizate de producătorii din SUA.

Pentru a calcula acest indice, Biroul de Statistică a Muncii din Statele Unite (eng. Bureau of Labour Statistics) colectează în fiecare lună aproximativ 80.000 de prețuri la alimente, îmbrăcăminte, combustibili, transport, energie, medicamente, restaurante, servicii medicale și multe alte bunuri și servicii pe care oamenii le cumpără zilnic.

Aceste prețuri sunt colectate în fiecare lună din 75 de zone urbane din toată țara din aproximativ 50.000 de unități de închiriere și 23.000 de unități de vânzare cu amănuntul – supermarketuri, magazine de cartier, benzinării, cabinete medicale, spitale, frizerii etc. apoi se stabilește valoarea lunară și anuală a indicelui folosind diverse ponderări, ce reprezintă importanța lor în cheltuielile populației; chiriile locuințelor au o pondere de circa o treime în coșul indicelui.

Core CPI sau inflația de bază urmărește modificarea prețurilor bunurilor și serviciilor cu excepția celor alimentare și a celor din domeniul energetic, considerate mai volatile. În primul rând, cererea pentru acestea nu este influențată de prețul lor, iar în al doilea rând, fluctuațiile bursiere ale prețurilor petrolului sau alimentelor sunt mai ample în urma diverselor evenimente și tind să ducă la inflamarea rapidă a inflației, nesusținută însă pe termen mediu.

Impactul inflației în economia americană

CPI este utilizat mai ales de Fed pentru a își calibra dobânzile de politică monetară: o valoare mică sau în descreștere a indicelui indică că banca centrală americană poate lua măsuri de stimulare a economiei, ratele de dobândă mici având un efect pozitiv asupra investițiilor și a consumului sau poate adopta o politică monetară restrictivă atunci când inflația crește mult peste nivelul țintei de 2%.

Cu toate acestea, Fed urmărește mai atent PCE Index deoarece acesta are în vedere o gamă mai largă de produse și reflectă mai bine modificările cheltuielilor consumatorilor, iar datele culese pentru calculul acestuia tind să fie mai fiabile decât cele obținute pentru a măsura inflația prin intermediul CPI.

De asemenea, companiile folosesc datele CPI pentru a-și stabili politicile de preț, în timp ce consumatorii au în vedere inflația atunci când solicită creșteri de salarii. Ratele creditelor ipotecare au o evoluție direct proporțională cu evoluția prețurilor și a ratelor dobânzilor de politică monetară, iar proprietarii își ajustează creșterile anuale ale chiriilor.

Piețele financiare reacționează pozitiv atunci când inflația este în scădere sau are o valoare sub ținta Fed, deoarece dobânzile scăzute cresc apetitul investitorilor pentru activele mai riscante precum acțiunile – politicile de stimulare au un impact direct asupra creșterii economice, a capacității de a cheltui a consumatorilor și a profiturilor obținute de companii.

Cum se măsoară inflația în România

În România, Institutul Național de Statistică calculează doi indici ce măsoară inflația la consumator: Indicele Prețurilor de Consum (IPC) acoperă cheltuielile monetare de bunuri și servicii pentru consumul final, pentru toate tipurile de gospodării rezidente, respectiv Indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) ce este calculat la nivelul Uniunii Europene pentru evaluarea stabilității prețurilor în zona euro și comparații ale inflației la nivel european.

IPC urmărește cheltuielile de consum ale rezidenților făcute în România sau în afara țării, calculându-se pe baza prețurilor a 54 de produse alimentare, 112 produse nealimentare și 50 de servicii, considerate semnificative pentru consumul rezidenților.

Datele sunt culese din aproximativ 7.300 de unități de vânzare din cele 42 de orașe reședințe de județ, în funcție de numărul de locuitori ai respectivelor orașe și de volumul desfacerilor de mărfuri și al prestărilor de servicii. Prețurile măsurate includ taxele și accizele din prețul final, precum Taxa pe Valoarea Adăugată sau accizele la combustibili, fiind efectiv prețurile finale plătite de populație.