Contabilitatea mentală este un concept din cadrul finanțelor comportamentale ce a fost dezvoltat de profesorul american de economie Richard Thaler (laureat al premiului Nobel în 2017) și afirmă că oamenii sunt subiectivi și acordă valori diferite banilor, fapt care duce deseori la cheltuieli iraționale sau pierderi financiare.
Contabilitatea mentală este una dintre erorile comportamentale ce ne determină să luăm decizii greșite în administrarea banilor.
Ce este contabilitatea mentală?
Teoria economică tradițională consideră că banii sunt „fungibili” – interschimbabili și echivalenți atunci când vorbim despre aceeași monedă. Într-un limbaj mai simplu, banii au aceeași valoare indiferent de modul în care îi câștigăm, de scopurile în care îi folosim sau de emoțiile și sentimentele care ni le aduc.
O bancnotă de o sută de lei are aceeași valoare indiferent că provine din salariu sau că am găsit-o pe stradă. Cu toate acestea, ne bucurăm mai mult atunci când găsim din întâmplare bancnota într-un palton pe care nu l-am purtat de astă iarnă și o cheltuim pe ceva scump, considerând că am primit un premiu când de fapt, tot banii noștri sunt.
Similar, economisim o parte din salariu într-un depozit cu dobândă mică (considerând că investițiile sunt riscante), dar ne folosim de cardurile de credit și plătim dobânzi mai mari decât cele la depozite.
Tratând diferit banii în mintea noastră și creând conturi mentale pentru diversele categorii de venituri sau cheltuieli, avem impresia că lucrurile sau serviciile pe care le cumpărăm sunt mai puțin costisitoare.
Exemple pentru contabilitatea mentală
Să presupunem că avem un salariu de 4.000 de lei. Având în vedere că nu este o sumă foarte mare, încercăm să ne drămuim și să îi împărțim cât mai eficient între diversele tipuri de cheltuieli – chirie sau rată la creditul ipotecar, mâncare, haine, îmbrăcăminte, utilități etc. Acest lucru se datorează faptului că îi percepem ca răsplată a efortului pe care îl depunem.
Și vine o zi în care câștigăm un premiu la un concurs la radio, devenim dintr-o dată emoționali și cheltuim banii pe diverse lucruri nefolositoare – acest lucru se întâmplă pentru că premiile le plasăm mental în conturi diferite de veniturile din salariu.
Totodată, suntem foarte atenți când cheltuim sume mari de bani. Ultimul model de telefon apărut, ce costă „doar” 8.000 de lei, ni se pare foarte scump dacă îl plătim într-o singură tranșă; în schimb, folosim fără nicio problemă cardul de credit în rate pentru a-l achiziționa, considerându-l mult mai ieftin în mintea noastră pentru că plătim doar câteva sute de lei în fiecare lună. Telefonul e la fel de scump indiferent de modalitatea în care îl achităm, numai că cei 8.000 de lei achitați instant ne produc mental o „pierdere” mai mare decât cea a plăților parțiale.
Identic, plătim fără nicio problemă sume diferite de bani pe același produs în funcție de locul în care îl cumpărăm – 4-5 lei o sticlă de apă la magazin, dublu 7-8 lei aceeași sticlă de apă pe autostradă, de câteva ori mai mult 15-20 de lei pe o plajă de fițe sau la un club mai luxos. Până la urmă, e aceeași apă, același ambalaj, doar nu are un gust mai bun la restaurant, nu? Pentru ce plătim un preț mai mare când știm sigur că nu face atât?
Atunci când cumpărăm apa spre exemplu, nu doar valoarea obiectivă contează, ci și faptul că primim și ceva în plus – distanța mare față de apa ieftină în cazul benzinăriei, timp plăcut, distracție în cazul clubului.
Cu toate acestea, contabilitatea mentală are și unele beneficii clare: ordonând banii în diverse căsuțe, ne putem supraveghea mai bine cheltuielile, rezistând tentației cumpărăturilor spontane. Știind că avem 500 de lei alocați pentru mâncare și produse de întreținere a casei atunci când plecăm la supermarket, lipsa alocării de bani pentru perechea de pantofi de sport ce o urmărim de ceva timp ne va ajuta să nu cheltuim banii aiurea.
Contabilitatea mentală în investiții financiare
În mod evident, luăm același tip de decizii emoționale, iraționale și atunci când investim în diverse instrumente financiare.
În primul rând, majoritatea separăm sumele agonisite în mai multe conturi mentale în funcție de destinație: bani pentru pensie – economisim o sumă mai mare sau mai mică cu riscuri minime și cu beneficii minime (adesea sub inflație), bani pentru investiții bursiere – bani pentru care ne asumăm un risc mai mare, bani pentru “zile negre” pe care îi păstrăm în contul curent (fără dobândă adesea) pentru a-i putea folosi oricând avem nevoie de ei sau în alte diverse conturi.
În al doilea rând, marea majoritate a investitorilor speculatori (și nu numai) consideră mental că profiturile obținute au o altă valoare decât sumele investite inițial și au tendința de a folosi aceste câștiguri în investiții mai speculative decât cele inițiale, fără a mai ține cont de obiectivele inițiale. „The house money effect” (introdus de Thaler și Johnson în 1990) este teoria ce explică această eroare de judecată, de asumare a unui risc mai mare în cazul profiturilor reinvestite sau de reducere a riscului după vânzarea unei poziții în pierdere.
Un alt tip de decizie irațională datorată contabilității mentale este cea în care tratăm diferit companiile din portofoliu. Aversiunea la pierdere (care este o eroare emoțională) este cea care ne împinge să vindem o companie pentru care avem profit în dauna uneia pentru care avem pierdere, pentru că “durerea” resimțită este mult mai mare în acest caz, chiar dacă decizia de a lichida poziția pierzătoare este cea corectă.
Tendința investitorilor de a vinde pozițiile câștigătoare prea devreme și de a păstra prea mult pozițiile în pierdere se numește „the disposition effect”. După o apreciere a unei companii din portofoliu, mulți investitori consideră că probabilitatea de scădere a prețului în perioada următoare este mai mare decât cea a continuării creșterii, vânzând astfel, pentru a încasa profitul.
Cum să ne ajutăm de contabilitatea mentală
Stabilirea unui buget al casei de venituri și cheltuieli în format fizic (pe hârtie, într-o foaie de calcul în computer) și respectarea acestuia lună de lună ne va ajuta să fim mai organizați, să cunoaștem mai bine pe ce se duc banii, să limităm cheltuielile impulsive, inutile. Tocmai faptul că este scris și nu este undeva într-un cotlon al minții reprezintă un prim pas în evitarea efectelor negative ale contabilității mentale.
Pentru veniturile excepționale ce ne parvin pe neașteptate, bani pe care am văzut că îi considerăm drept gratuiți și avem tendința de a-i cheltui nesăbuit, trebuie să avem un plan prestabilit: spre exemplu, o parte merge către o vacanță, o parte către achitarea unor rate, restul la economii. Sau să îi plasăm pe toți în portofoliul de investiții pentru a beneficia peste câțiva ani de dobânda compusă. Acest autocontrol ne dă peste mână, crescând șansele de a folosi în mod creativ contabilitatea mentală.
În al treilea rând, economiile ar trebui tratate unitar și nu separat, pe categorii: pentru zile negre, pentru vacanță, pentru investiții, pentru pensie etc. Teoria comportamentală a portofoliului prezintă portofoliul sub forma unei piramide de active împărțită în două parți: la baza piramidei ar trebui să avem active care să conserve bogăția, deloc sau foarte puțin riscante precum titluri de stat, fonduri monetare ș.a. în timp ce în vârf sunt activele mai riscante, ce ne pot aduce plusvaloare, precum acțiuni, opțiuni sau alte instrumente financiare de acest tip.
Erorile comportamentale sunt surprinzător de bine ancorate în subconștientul nostru și cine are impresia că poate să scape de ele se înșală din start. Ceea ce ar trebui să facem este să ne folosim de avantajele aduse de contabilitatea mentală: să fim ordonați, să fim prevăzători, să dezvoltăm un plan financiar și strategii de îndeplinire a acestuia, plan pe care să îl urmăm cu disciplina unui bătrân chinez.
