Președintele Donald Trump a stabilit miercuri valorile „tarifelor reciproce” ale SUA cu care se vor confrunta peste 180 de țări și teritorii, în cadrul noii sale politici comerciale. Casa Albă a împărtășit o serie de grafice care detaliază tarifele pe care le impun alte țări pentru importurile din SUA, acestea fiind de fapt o „manipulare valutară și bariere comerciale” ale țărilor respective, precum și noile tarife vamale ce vor fi impuse de SUA pentru fiecare țară în parte. Acestea sunt, în cele mai multe cazuri, aproximativ jumătate față de ceea ce Administrația Trump susține că fiecare țară a „taxat” SUA.
Tarifele reciproce nu sunt neapărat singurele tarife vamale ale SUA cu care se vor confrunta aceste țări, ci se adaugă la cele deja existente, ceea ce înseamnă că noua rată reciprocă pentru China va fi adăugată la tarifele existente în valoare totală de 20%, deci taxa reală pentru Beijing în acest mandat Trump este de 54%.
Care va fi efectul acestor tarife vamale reciproce în economia americană
Ceea ce ar trebui să aducă aceste tarife vamale reciproce în viziunea Administrației Trump sunt un puhoi de investiții străine în economia americană, ajutate și de o politică economică liberală – taxe mai mici și reglementări reduse. Dar, cel puțin din experiențele anterioare, războaiele comerciale ce durează nu duc decât la creșterea inflației, scăderea producției și la un protecționism care se autoalimentează, ducând în cele din urmă la scădere și recesiune economică. Să analizăm așadar, care ar fi influențele acestor tarife vamale în economia americană, dar și în cea globală.
Se vorbește mult despre influența tarifelor în creșterea inflației și, prin urmare, despre ce înseamnă tarifele pentru Rezerva Federală, și faptul că acestea vor opri procesul de reducere al dobânzilor atât de mult cerut de Trump. Tarifele vamale vor duce cu siguranță la creșterea costurilor de producție, ce vor fi suportate de una sau de toate părțile implicate – fie producătorii externi vor păstra sau crește cu puțin prețurile pentru a păstra volumele de producție, fie importatorii americani vor suporta și ei o parte din acest cost, iar în ambele cazuri, profiturile celor doi vor scădea.
Rămân mai puțini bani pentru investiții, dobânzile sunt sus, și în acest caz companiile vor adopta o viziune mai prudentă, cel puțin pe termen scurt și mediu, pentru că durează până se construiesc noi capacități de producție și lanțuri de aprovizionare locale, plus antrenarea forței de muncă. Așadar scădere economică.
Cea de-a treia parte afectată este consumatorul final, care va suporta parțial sau integral aceste tarife vamale, ceea ce va duce la o scădere a consumului – o mașină care costa 50.000 de dolari va costa acum 60.000 de dolari și consumatorii se vor orienta către versiunile mai ieftine pentru că veniturile nu vor crește la fel de rapid.
În aceleași condiții de dobânzi crescute, oameni vor prefera mai degrabă să amâne cheltuieli până se mai liniștesc apele – am văzut chiar săptămâna trecută că încrederea consumatorilor în economie este la un minim al ultimilor doisprezece ani, gradul de neplată a ipotecilor a urcat și el la un nivel peste cel înregistrat la criza din 2008 în condițiile unui rate medii ale dobânzilor creditelor ipotecare peste 7%, așadar un cocktail plin de probleme.
De inflație, nu prea ai cum să scapi, indiferent dacă bunurile se vor scumpi în urma tarifelor sau pe seama investițiilor uriașe pentru deschiderea de noi facilități. Iar, în aceste condiții, Fed-ul nu poate reduce dobânzile, și ne învârtim iată, într-un cerc vicios. Doar că Trump speră să numească și la banca centrală personaje care să ia deciziile considerate de el bune.
Însă discuțiile ar trebui să se concentreze asupra faptului că tarifele vor crește costul de a face afaceri în SUA, cu impact direct proporțional asupra investițiilor și al locurilor de muncă, aspecte pe care administrația speră să le depășească cu impozite mai mici, rate de dobândă mai mici, reglementări reduse pentru afaceri și pentru bănci.
Pe măsură ce barierele comerciale sunt adoptate și menținute în timp, impactul asupra investițiilor și comerțului va deveni mai pronunțat. Companiile multinaționale, în special cele cu lanțuri de producție integrate în diferite regiuni, își revizuiesc deja planurile de investiții în fața incertitudinii cu privire la stabilitatea comerțului internațional. În sectoare precum auto și IT, potențiala reconfigurare a lanțurilor valorice ar putea avea efecte structurale asupra competitivității economiei globale, și mai ales în Statele Unite.
Teoria economică și dovezile empirice au arătat că tarifele vamale reduc eficiența economică, generează pierderi de bunăstare și distorsionează piețele globale. Cele mai recente prognoze ale BBVA Research analizează consecințele economice ale unei creșteri cu 10% a tarifelor americane la toate importurile de bunuri din SUA, presupunând că aceasta este anunțată și implementată fără nicio incertitudine, ceea ce nu este cazul nostru cu Trump care începe să ia decizii fără nicio noimă. Importurile de bunuri din SUA în 2024 au urcat la 3.295 miliarde de dolari, reprezentând 11,29% din PIB-ul său.
Conform calculelor BBVA, doar această creștere de 10% ar putea duce la o scădere a PIB-ului global de 0,3% anual, dar dacă toate țările vor mări tarifele vamale la produsele americane cu același nivel, asta ar putea duce la o scădere cu 4% a PIB-ului global în următorii doi ani.
Balanța comercială a SUA s-a deteriorat în primele două luni ale anului
Un alt efect pe care Trump pare să nu îl înțeleagă este că economiile devin bogate atunci când sunt capabile să construiască cele mai complexe lucruri; de exemplu, o țară capabilă să construiască mașini și semiconductori va fi probabil una bogată, în timp ce o țară ce produce tricouri sau exportă materii prime va fi probabil una mai săracă, iar asta o vedem în economia actuală.
Într-o economie globalistă, deschisă, țările care dispun de know-how și tehnologie pot construi lucruri mai complicate, chiar dacă nu dispun de metalele rare necesare, dar pot face rost de ele din țările slab dezvoltate. Dar dacă scopul este de a avea o autarhie în America, atunci multe resurse vor fi dedicate fabricării mănușilor de bucătărie sau paharelor de plastic.
Toate acestea înseamnă că există posibilitatea ca amenințarea cu tarifele să ajungă să facă opusul scopului vizat de reducerea deficitului comercial al Americii. Cu lucruri importante (cum ar fi componentele electrice) care nu sunt produse local, și cu speranța că prețurile la bunurile tarifate vor crește, există o tentație pentru consumatori și companii de a crește importurile înaintea acestor tarife, efect dovedit și de explozia deficitului balanței comerciale în primele două luni ale anului, de la un nivel mediu lunar de aproximativ 75 de miliarde dolari pe parcursul anului trecut, la 131 de miliarde de dolari în ianuarie anul acesta și 148 de miliarde în februarie.
Înrăutățirea balanței comerciale înseamnă mai multe tarife vamale, și asta duce la mai multe importuri pe termen scurt și mediu, deci mai multe tarife vamale și ne învârtim iarăși în cerc…
Cele mai importante exporturi ale Americii sunt, fără îndoială, activele financiare – titlurile de stat și acțiunile companiilor americane. Banii au mers până acum în cea mai mare economie globală, datorită celei mai puternice și stabile democrații și a politicilor economice de încredere. Numai că acțiunile și comportamentul Președintelui Trump șubrezesc pe zi ce trece încrederea investitorilor. Un război comercial odată declanșat, dublat și de modificarea politicilor economice, are efecte pe termen lung și poate aduce nori din ce în ce mai negrii asupra economiei globale.
