Ce este eroarea jucătorului și cum o ignorăm pentru a lua decizii profitabile
Eroarea jucătorului este un bias cognitiv, o convingere greșită, care îi face pe oameni să creadă că dacă un fenomen se întâmplă mai frecvent decât în mod normal în prezent, atunci șansele sunt mai mici ca el să se repete și pe viitor. Aceasta este ceea ce se numește o „scurtătură” mentală, ce ne determină să luăm o decizie în baza experiențelor trecute, fără a lua în considerare condițiile actuale de producere a evenimentului.
Ne plac evenimentele predictibile, ordinea și lucrurile care pot fi explicate. Și tocmai de aceea, atunci când apare un eveniment imprevizibil căutăm indicii și explicații logice în evenimente similare întâmplate în trecut, chiar dacă nu este nicio legătură între ele, pentru că ne ajută să înțelegem haosul și să facem lucrurile mai previzibile.
Superstițiile joacă și ele un rol semnificativ în predictibilitatea evenimentelor pe care le trăim: vrem să credem în ritualuri, amulete norocoase sau în diverse comportamente pe care le asociem cu aceste evenimente: mare ghinion – nu trecem strada dacă ne trece o pisică neagră prin față, mare noroc – cel mai adesea asociat cu rahatul, locul din dreapta e norocos, pășesc întotdeauna cu dreptul, nu mă întorc din drum, nu ies din casă fără inelul meu norocos etc.
Eroarea jucătorului în viața de zi cu zi
Eroarea jucătorului este un termen inspirat din psihologia jucătorilor de la cazino, care iau decizii de pariere bazate pe ceea ce s-a întâmplat în trecut; numai că, rezultatul este total aleatoriu și nu se poate face nicio legătură logică, rațională, între evenimente, astfel că jucătorii pierd sume considerabile în baza acestei credințe false.
Cel mai faimos exemplu pentru această eroare de gândire a avut loc la un joc de ruletă la cazinoul din Monte Carlo în 18 august 1913, când bila a aterizat pe negru de 26 de ori la rând și a dus la pierderea de averi, în condițiile în care pariorii au fost atrași de această ruletă pe măsură ce bila se încăpățâna să nimerească doar pe negru.
Puteți recrea experimentul voi înșivă cu o monedă: dacă aruncați cu banul de nouăzeci și nouă de ori și cade mereu capul, veți fi tentați să credeți că a suta oară cele mai șanse sunt pentru pajură – din păcate, nu este așa, probabilitatea este mereu aceeași, de 50%, pentru ambele fețe ale monedei.
Experimentăm eroarea jucătorului în viața de zi cu zi destul de des:
- fulgerul nu poate lovi de două ori în același loc;
- jucătorii din echipa câștigătoare a câtorva meciuri la rând nu se schimbă;
- părinții a două-trei-patru etc fete decid să mai „încerce” încă o dată pentru că sunt șanse mai mari să urmeze un băiat;
- cei care se tem de zborul cu avionul gândesc la începutul fiecărui zbor că sunt șanse din ce în ce mai mari să pice avionul, mai devreme sau mai târziu.
Eroarea jucătorului în investițiile financiare
Eroarea jucătorului apare și în deciziile de investiții pe care le facem. După o serie de creșteri consecutive suntem tentați să marcăm profitul pentru că „nu are cum să mai crească”. Totodată, continuăm să ne agățăm de o acțiune care este pe un trend descendent deoarece „trebuie să mai se și reîntoarcă la un moment dat”, fără să studiem motivele pentru care are loc această scădere.
Dacă am avut un șir de tranzacții nereușite nu înseamnă că următoarea va fi profitabilă, precum și invers, nu urmează o tranzacție pierzătoare tocmai pentru că am avut profit câteva tranzacții la rând și trebuie să ne oprim.
Pentru că este adânc înrădăcinată în subconștient, eroarea jucătorului este greu de evitat. Soluția cu eficiență dovedită este aceea de a considera decizia de investiție ca independentă de deciziile din trecut, chiar dacă este vorba despre același instrument financiar – cu siguranță, condițiile de desfășurare sunt diferite. Este vital să studiem și să ne informăm cât de mult înaintea oricărei decizii bursiere, mai ales atunci când investim activ, pentru a avea randamente bune pe termen lung.
